A fost odată ca niciodată, pe vremea când Transilvania plătea tribut pentru autonomia sa Imperiului Otoman, un personaj a cărui existență s-a desfășurat atâta timp cât a durat această relație între cele două state. Personajul, mai bine spus funcția, se numea dragoman. Era translator princiar. Provenea din aristocrație și era responsabil de tălmăcirea scrisorilor, a mesajelor aduse de soli împărătești sau de redactarea unor misive către sultan în numele principelui.
Istoricul Gabriel Rusu ni-l prezintă pe cel mai faimos dragoman ardelean.
