În general, când cineva ne rănește, cu sau fără voie, avem nevoie de răspunsuri, de explicații. Mai ales dacă vrem să progresăm, să descoperim dacă și cum ar fi ceva de îndreptat la noi. Dar de cât curaj este nevoie ca să pornim în căutarea răspunnsurilor și, până la urmă, cu mne ajută acestea? Este o temă pe regizorul Andrei Dăscălescu are destule de spus. Nu numai că a traversat un asemenea parcurs, dar a și făcut un film din întreaga experiență. Holy Father este un film extrem de personal. Regizorul, Andrei, şi iubita lui, Paula, află că vor fi părinţi. În timp ce viitoarea mamă se confruntă cu lipsa modelelor de urmat în familia ei destrămată, viitorul tată alege să-şi caute tatăl înstrăinat şi devenit între timp călugăr pe muntele Athos. Vizitele lui la mănăstire încearcă să dezlege misterul plecării tatălui pe când fiul său nu avea decât şase ani. Aceasta a fost motivația pentru care a pornit în căutarea răspunsurilor. Anca Brășfălean l-a întrebat pe regizor dacă crede că le-a găsit. Și dacă această căutare cu camera pornită a știrbit din autenticitatea trăirilor celor implicați în poveste.
Andrei Dăscălescu vorbește și despre puterea vulnerabilității, și despre momentele speciale cu publicul după proiecțiile filmului. Ne spune și care este întrebarea pe care ar dori să o primească la un Q&A. De exemplu, la cel de sâmbătă seara, la cinema Arta, când va fi din nou față în față cu publicul.
