Prin 1660, Clujul era un oraș fortificat, apărat de douăzeci de turnuri și bastioane și ziduri puternice. Zidul principal avea o grosime medie de trei, patru metri, înălțime de zece, doisprezece metri, și lungime de circa trei kilometri.
În spatele acestor ziduri își duceau traiul cam șase mii de suflete, fără să punem la socotelaă peregrinii și vagabonzii. Și toți aceștia s-au trezit, în anul de grație 1662, sub asediu. Marele asediu, cum îl etichetează istoria. O bătălie aprigă a avut loc la Marele Bastion al Croitorilor. Turcii atacau sperând să dărâme impozantele ziduri, armata transilvană apăra. Care a fost strategia dușmanilor și cum a luptat straja imperială a orașului, ne povestește istoricul Gabriel Rusu.
